Română (România)English (United Kingdom)Serbian

Piata Sf. Gheorghe

48. Piaţa Sfântul Gheorghe

Este una dintre pieţele vechi ale Timişoarei. Din păcate, modificările survenite imediat după defortificarea oraşului (acest proces a avut un corespondent şi în Cetate, în ideea modernizării tramei stradale) au văduvit piaţa de elementul principal – asa-zisa „biserică a seminarului”, ce purta hramul Sf. Gheorghe. Se presupune că biserica exista încă dinainte de ocupaţia turcească – pe timpul stăpânirii otomane fusese transformată în moschee.

După instaurarea administraţieie austriece, clădirea a fost predată iezuiţilor (sosiţi la Timişoara în 1718) şi redeschisă ca şi biserică, după reparaţii şi un face-lift major ce i-a imprimat un stil baroc; până la urma vechea clădire a trebuit totuli demolată (1739) şi a fost construită o biserică nouă. Între timp, ordinul iezuit a fost dizolvat la 1773. Adiacent clădirii bisericii a fost construit seminarul catolic. Ulterior, în această clădire s-a deschis prima instituţie de învăţământ superior laic din Timişoara, în anul 1845; avea două facultăţi: pentru filozofie şi respectiv pentru drept. A avut din păcate o viaţă scurtă (a fost închisă în turbulentul an 1848) şi din documentele epocii rezultă că sfârşitul i s-a tras mai ales de la insubordonarea faţă de administraţia bisericească şi cea militară, care nu privea cu ochi buni intelectualitatea, suspectând-o de simpatii pro-revoluţionare. Următoarea ocazie pentru deschiderea unei universităţi avea să apară abia în 1921.

Biserica seminarului era poziţionată oblic faţă de axul pieţei, adică pe diagonală – ceea ce ducea la apariţia a două spaţii triunghiulare, unice in peisajul urban timişorean.

Clădirea din dreapta a aparţinut dintotdeauna unei bănci; ea a fost construită cu destinaţia de sediu pentru „Prima Casa de Economii” (Erste Temeswarer Sparkassa) în 1855; instituţia în sine exista deja de la 1846. Deja dinainte de revoluţia din 1848 începuse munca la construirea noului sediu; însă în timpul lungului asediu din 1849 clădirea neterminată s-a prăbuşit, omorând şi doi muncitori.

Şi clădirea din stânga a fost şi este instituţie bancară. A apărut în peisaj după 1914 (când biserica şi seminarul au fost demolate) sub numele de „Palatul Băncii Timişorene”; are un aspect foarte sobru, în faţada sa exhuberanţa Secession-ului dominant la acel moment nu se reflectă aproape deloc; prezintă asemănări cu clădirile bancare de pe Ringstrasse din Viena. O colecţie întreagă de urne decorează brâul marcant al clădirii, între etajele 1 şi 2. Din păcate această clădire de mari dimensiuni a redus semnificativ nu doar pitorescul Pieţei Sf. Gheorghe, dar aproape că i-a înjumătăţit şi suprafaţa.

Pe latura de sud a pieţei (adică pe latura care are în spate blocurile socialiste) se află case mai mici, care contrastează cu cele două impunătoare clădiri bancare. Pe cea gălbuie se observă decoraţii Secesson (între altele: reprezentări de bufniţe) combinate cu o arhitectură mai degrabă neoclasicistă. Tot pe această latură se află şi casa Klapka; aici s-a născut Georg Klapka, fiul al faimoslui Josef Klapka, cel ce a fost primar şi a întemeiat prima bibliotecă de împrumut public a Timişoarei (şi probabil prima din imperiu). Georg Klapka urma să devină încă şi mai faimos – a devenit unul dintre generalii armatei revoluţionare maghiare la 1848-1849. Bineînţeles şi-a maghiarizat numele: Klapka Győrgy. Casa esta marcată cu o placă comemorativă bilingva, adesea se văd aici şi coroniţe cu culorile naţionale ale Ungariei.

Abia în anul 1996 a apărut în piaţă statuia ecvestră a Sfântului Gheorghe în luptă cu balaurul; monumentul comemorează evenimentele din Decembrie 1989; în toată zona cuprinsă între Hotel Continental şi Piaţa 700 s-au dat pe 17, Dec. 1989 lupte de stradă sângeroase între forţele de ordine şi manifestanţi. Era vorba de manifestanţii ce voiau să treacă dinspre Hotel Continental spre sediul „comitetului de partid” (Prefectura de azi), şi care au fost respinşi de armată pe direcţia Pieţei Libertăţii. Monumentul Sfântului Gheorghe este o creaţie din bronz a artistului Silvia Radu, arhitect Mihai Botescu. Pe  elegantul piedestal realizat de Ştefan Călărăşanu sunt trecute numele unor copii-martiri ai Revoluţiei.

Este puţin cunoscut că în Piaţa Seminarului (Piaţa Sfântul Gheorghe de azi) s-a pus în mişcare primul tramvai tras de cai, în iulie 1869. Aici urma să fie capătul de linie pentru linia ce făcea legătura spre cartierul Fabric. La cursa inaugurală au luat parte toate notabilităţile oraşului. Un jurmalist cu umor scria: „au reuşit să străbată drumul periculos [...] până în Fabric în doar 8 minute, fără nici o deraiere”. În schimb masa festivă oferită la restaurantul „Regina Angliei” din Fabric a durat trei ore bune. Jurnalistul notează: „Nici aici nu a avut loc nici o deraiere”.


 

Cauta in site

logo-romana-1

Evenimente în Timișoara

<<  Noiembrie 2017  >>
 Lu  Ma  Mi  Jo  Vi  Sâ  Du 
  
   

Fotografii din Timișoara

Fotografii din Banat

Vremea

Cloudy

6°C

Timișoara

Cloudy

Curs valutar

 

european-cities-marketing-logo

Pentru  informaţii despre  celelalte  programe finanţate  de  Uniunea  Europeană în România,  ca şi  pentru informaţii detaliate privind statutul de membru al României în  Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi adresa web a Reprezentanţei Comisiei Europene în România.

Acest site web nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Comisiei Europene. Răspunderea privind corectitudinea  şi coerenţa informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor site-ului web.
ukash
elektronik sigara
elektronik sigara e sigara
elips c elektronik sigara
oyunlar oyna