Română (România)English (United Kingdom)Serbian

Bastionul Theresia

There are no translations available.

foto cetate-opris-smallAdresă
Str. Hector

Datare

Cetatea nouă a Timişoarei a fost construită între 1732-1761 şi avea nouă bastioane. „Bastionul Theresia” a fost primul bastion construit şi este singurul  care nu a fost demolat la începutul sec. al XX-lea. Apare pe planuri începând din 1732. Pe planul din 1734 apare ca fiind complet terminat. La început se numea "Ravelinul Depozitului de Alimente" (element de fortificare), iar în anii 1744 – 1745  - primeşte numele „Bastionul Theresia”, în cinstea reginei Maria Theresia.

Stil arhitectural

Corespunde tipului de fortificaţii cu trei „inele” fortificate, caracteristice primei jumătăţi şi mijl. sec. al XVIII-lea.
Fortificaţiile anterioare anului 1707, din vremea lui Vauban, nu au avut inelul al treilea.

bastion1-smFortificare şi defortificare la Timişoara

Cetatea Timişoara servea ca cetate de graniţa a Imperiului Habsburgic. Ea trebuia să includă între zidurile sale un „oraş interior” mult mai întins spaţial decât cel precedent; noua cetate era mult mai mare decât cea anterioară, medievală. Dar urma să aibe şi o cu totul altă structură.

Cetatea bastionară a Timişoarei era cea mai mare cetate de acest tip din România de azi. A avut trei inele concentrice de fortificare, separate între ele prin şanţuri late, umplute cu apă. În faţa bastionului de azi se mai observă rămăşitele unui fost şanţ.

Să mai notăm că cetatea avea un asemenea renume, încât nu a fost niciodată atacată de către „inamicul principal”, turcii. Singurul atac consemnat este cel al revoluţionarilor maghiari, la 1849. Asediul din 1849 a durat 107 zile, însă garnizoana austriacă din cetate, loială împăratului, a rezistat cu succes. A fost un punct de cotitură al revoluţiei, revoluţionarii au capitulat în curând după eşecul asedierii Timişoarei.

bastion 2-smDar pentru cetăţenii Timişoarei viaţa de zi cu zi într-o cetate nu era simplă. Oraşul era încorsetat de ziduri. Deja în secolul al XVIII-lea suburbiile deveniseră mai mari decât cetatea, ele având spaţiu suficient pentru extindere. Mişcarea înspre şi dinspre cetate era foarte greoaie – existau doar trei porţi, traficul era supus unor controale din partea armatei, controale greoaie şi care consumau mult timp. În plus, distanţa dintre „oraşul interior” şi suburbiile Fabric, Iosefin şi Elisabetin era în toate cazurile de minim 1.5 km, cât era grosimea terenului militar. După memorii repetate din partea administraţiei locale, insitituţiile centrale de la Viena acceptă demolarea zidurilor în anul 1892. Începea defortificarea, un proces de durată.

Demolarea s-a făcut strict controlat. A rezultat un mare număr de cărămizi ce puteau fi refolosite; 9 milioane de cărămizi au fost folosite de către primărie pentru clădiri publice (mai ales şcoli). Alte 19 milioane de cărămizi au fost vândute timişorenilor pentru a-şi construi case, cu conditia de a le utiliza numai la fundaţii „din motive sanitare” Acestor cetăţeni le-au fost vândute şi loturi de teren de casă, loturi ce fuseseră eliberate prin defortificare. Bugetul oraşului a câştigat enorm de pe urma acestor acţiuni. După 1905, fiecărui investitor ce deschidea o fabrică la Timişoara i se acorda teren gratuit, scutire de taxe pentru 15 ani şi o subvenţie anuală de 10 coroane pentru fiecare angajat.

Prin urmare, în perioada 1905 – 1914 Timişoara a cunoscut o dezvoltare fără precedent în istoria sa. Practic, mult-hulitele ziduri s-au dovedit a fi un stimul al apariţiei Timişoarei moderne.

bastion3-smAlte detalii:

Fiecare dintre cele trei inele de fortificare era de fapt format din ziduri de 2 – 4 m lăţime între care se afla câte un val din pământ compactat de 22 – 23 m lăţime străbătut de ziduri de consolidare. În părtile laterale ale bastioanelor erau amenajate numeroase cazamate pentru artilerie. Pe inelul dinspre interior, care era şi cel mai înalt (în unele locuri chiar 20 de metri) erau postate piese de artilerie modernă – tunuri de calibru mare. Trebuia deci ca structura zidului să susţină asemenea greutăţi.

Datorită acestor necesităţi de tehnică militară s-a ajuns ca cele trei inele de fortificaţie, împreună cu şanţurile dintre ele şi cu panta înspre exterior să aibe o grosime de circa 450 de metri, de jur împrejurul oraşului interior. Bastionul Theresia făcea parte din primul inel de fortificare – cu alte cuvinte, oricât de impresionante ar părea aceste ziduri astăzi, ele nu constituie decât o parte infimă din imensa structură defensivă a Timişoarei.

Mai mult decât atât: la exteriorul inelelor se afla o fâşie de teren numită esplanadă, pe care erau interzise orice construcţie, orice pom. Aceasta pentru a nu oferi inamicului posibilitatea de a se ascunde după asemenea obstacole. Esplanada avea o lăţime de 950 de metri, atât cât era bătaia unui tun în prima jumătate sec. al XVIII-lea. În total, cetatea Timişoarei era protejată de un sistem defensiv cu o lăţime de aproape 1.5 km.

 

Cauta in site

logo-romana-1

Evenimente în Timișoara

<<  Jun 2019  >>
 pon  uto  sre  čet  pet  sub  ned 
     

Fotografii din Timișoara

Fotografii din Banat

Curs valutar

 

european-cities-marketing-logo

Za informacije o drugim programima koje finansira Evropska Unija u Rumuniji, za detaljnije informacije o članstvu Rumunije u Evropsku Uniju, pozivamo vas da posetite sajt o Predstavništu Evropske Komisije u Rumuniji.
Ovaj sajt ne predstavlja nužno zvanični stav Evropske Komisije. Odgovornost za tačnost i konzistentnost predstavljenih informacija imaju inicijatori sajta.
ukash
elektronik sigara
elektronik sigara e sigara
elips c elektronik sigara
oyunlar oyna