Castelul Huniade
Este considerat a fi cea mai veche clădire din Timişoara. În curtea interioară s-au descoperit fundaţiile zidăriilor şi a turnului donjon, datând probabil din 1307 – 1314.
Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, construieşte, cu meşteri italieni, un castel din cărămidă, amplasat în mare parte în curtea edificiului de astăzi.
În perioada 1315 – 1323, castelul a servit ca reşedinţă regală. Ulterior a fost sediu al comitelui de Timiş.
A fost reconstruit între 1407 – 1424, în vremea comitelui Pippo Spano de Ozora. A fost reparat și extins după cutremurul din 1443, de către Ioan de Hunedoara, care și-a stabilit reședința aici.
În perioada 1551 – 1552, s-au făcut lucrări de fortificare, conduse de arhitecţi militari italieni. De atunci datează conturul în plan al bastioanelor de pe colţurile de sud-est şi sud-vest ale clădirii.
Castelul a fost bombardat în timpul asediilor din 1551 şi 1552. Reconstruit după 1552, a fost sediul paşei şi al aparatului administrativ şi militar al Eyaletului de Timişoara.
A fost bombardat în asediul din 1716 și, după reconstruire (1727) a devenit arsenal şi cazarmă de artilerie.
După asediul din 1849 a fost reconstruit (1856), dobândind forma actuală. Între 1919 – 1947 a fost Cazarma Bănăţeană. Din 1948 până în prezent este sediul Muzeului Național al Banatului.
Clădirea actuală are trăsăturile stilului romantic, curentul neogotic (cu arcuri ogivale) și cu unele elemente romanice (arcuri în plin cintru).
Muzeul deține numeroase colecţii, care nu pot fi vizitate în prezent (castelul este închis pentru renovare). Expoziții temporare sunt organizate periodic la Bastionul Theresia din Timișoara.
În perioada socialistă, muzeul a fost denumit „Complexul Muzeal Judeţean Timiş”, în încercarea de a şterge din toate denumirile oficiale termenul istoric Banat.