Statuia este poziţionată în mijlocul Pieţei Unirii și este considerată a fi cel mai reuşit monument de artă plastică barocă din Timişoara. Se bănuieşte că este o creaţie a sculptorului vienez Georg Raphael Donner, comandată de consilierul Anton Deschan von Hansen.
A fost adusă la Timişoara de la Viena în 1740. Baza monumentului este un soclu cu trei laturi; pe fiecare latură se află reliefuri reprezentând într-o manieră barocă epidemia de ciumă, foametea şi războiul. Pe colţurile soclulului – mai exact pe console sprijinte pe volute, sunt postate statui ale sfinţilor Rochus, Sebastian (cel cu săgeata) şi Karl Borromeus.
Urmează coloana în sine. La baza ei se află reprezentat Sf. Ioan de Nepomuk, sub el se află Sf. Rozalia. La aceeaşi înălţime cu Sf. Nepomuk, însă pe celelalte laturi ale coloanei, se află regele David şi Sf. Barbara. Coloana se termină cu un capitel ionic, pe care tronează Sfânta Treime.
Nici această statuie nu şi-a avut locul aici de la bun început; de fapt nici nu ar fi fost posibil, căci la 1740 Piaţa Unirii era încă un şantier, departe de a fi terminat.