A fost Primăria Comunităţii Germane, denumită şi „Primăria Nouă”. Din 1781, s-a numit Primăria Oraşului Liber Regal Timişoara. În 1782, a fost reconstruită de constr. Josef Aigner. A fost deteriorată în urma bombardamentului de artilerie din 1849. Proiectul pentru noua faţadă, cea existentă şi în prezent, este din 1853. S-au făcut lucrări de reparații în 1935. În 1949 s-a făcut mutarea primăriei în sediul actual.
Stil architectural Eclectic, cu elemente clasiciste, tipic pt. perioada de la jum. sec. al XIX-lea. Din p.d.v. al compoziţiei plastice, parterul funcţionează ca bază pentru pilaştrii pe două niveluri de la et. I şi II.
Lângă intrarea principală, la dreapta ei, este montată o inscripţie din perioada otomană, unica mărturie a stăpânirii otomane existentă în oraş (exceptând piesele muzeale depozitate la Muzeul Banatului). Majoritatea cercetătorilor consideră că inscripţia se referă la baia turcească existentă pe latura de est a pieței.
Pe frontispiciul clădirii se observă imaginea unei porţiuni din zidul Timişoarei turceşti – se observă un zid de palisadă, întrerupt de „poarta prinţului Eugen”.