Construită (1862 – 1865), în stil eclectic istoricist, tipic pentru a doua jumătate a sec. al XIX-lea, utilizând ornamente ale „arhitecturii maure” şi decoraţii simbolice, specifice pentru cultul mozaic.
Sinagoga veche (1760 – 1762) se afla în interiorul „Careului Evreiesc” (Judenhof), pentru a nu fi vizibilă din spaţiul public al străzii. Planurile sinagogii au fost elaborate de arhitectul vienez Ignaz Schumann. Clădirea s-a numit la început Sinagoga Nouă.
Ornamentele maure amintite erau în vogă în perioada respectivă, fiind utilizate la multe dintre sinagogile clădite în imperiu. La Timişoara, elementele maure aduc aminte de prezenţa „evreilor spanioli”.
Evreii spanioli sau „sefarzi” se aşezaseră în Timişoara în perioada ocupaţiei turceşti. Noua administraţie austriacă le-a permis acestora să rămână în cetate şi după 1716; trebuia însă respectat „regulamentul pentru evrei” (Judenordnung), care de fapt era un cod de măsuri discriminatorii faţă de populaţia ne-creştină.
Concomitent însă vin la Timişoaara şi evrei din Europa Centrală, cunoscuţi sub numele de ashkenazi. Aceştia erau în principal vorbitori ai dialectului german numit „idiş”.
Între noua comunitate ashkenazi şi cea veche sefardă nu a domnit mereu armonia, cele două grupări având o moştenire culturală diferită. Contopirea celor două comunităţi – prin alegerea unui singur rabin pentru ambele, a fost impusă pe cale administrativă în vremea Mariei Theresia. De aici înainte comunitatea se va dezvolta tot mai mult, ajungând la un nivel maxim de circa 12000 suflete în perioada interbelică. Micşorarea dramatică a comunităţii evreilor timişoreni nu s-a făcut prin Holocaust (au existat măsuri discriminatorii, însă fără deportări sau pogromuri), cât mai ales prin emigrare în Israel. Emigrarea a fost condusă în mod organizat sub regimul Ceauşescu, într-o manieră destul de similară cu emigrarea germanilor.
Sinagoga este o clădire de mari dimensiuni, reflectând puterea economică a comunităţii evreieşti din acel moment. Dar astăzi, din cauza numărului mic de evrei, nu mai este folosită ca singogă (doar cea din Iosefin mai este activă).