Denumire actuală

Primăria Veche

Adresă

Piaţa Libertăţii 1

Datare  şi funcţiuni istorice

24.12.1731(s-a pus piatra de temelie) – . A fost  Primăria Comunităţii Germane, denumită şi „Primăria Nouă”.

1781 -  Primăria Oraşului Liber Regal Timişoara.

1782 -  reconstruită constr. Josef Aigner.

Deteriorată în urma bombardamentului de artilerie 1849

1853 - data pe proiectul pentru noua faţadă, cea existentă şi în prezent.

Cca. 1935 – reparaţii.

1949 - mutarea primăriei în sediul actual

Stil arhitectural

Eclectic, cu elemente clasiciste, tipic pt. perioada de la  jum. sec. al XIX-lea. Din p.d.v. al compoziţiei plastice, parterul funcţionează ca bază pentru pilaştrii pe două niveluri de la et. I şi II.

Alte informaţii

Lângă intrarea principală, la dreapta ei, este montată o inscripţie din perioada otomană, unica mărturie a stăpânirii otomane existentă în oraş (exceptând piesele muzeale depozitate la Muzeul Banatului). Majoritatea cercetătorilor consideră că inscripţia se referă la baia turcească existentă pe latura de est a pieţei, în dreptul inersecţiei dintre străzile actuale Alecsandri şi Praporgescu. Inscripţia este scrisă cu caractere arabe, în limba turco – osmană, o limbă conţinând 60 – 80% de cuvinte care sunt împrumuturi din limbile arabă şi persană, şi de aceea foarte greu de înţeles, sau chiar de neînţeles, pentru turcii contemporani nouă.

Având dimensiunile de ca. 30 x 12 m, baia era una dintre cele mai mari construcţii din Timişoara otomană (Marea Moschee abia avea 30 x 17 m). Încă din 1555  s-au luat măsuri pentru construirea de băi, care la musulmani aveau şi funcţiuni rituale. Aceasta în timp ce, după anul 1500, în occident a existat tendinţa de a se închide băile publice, din cauza răspândirii bolilor venerice exotice, în urma molipsirilor datorită călătoriilor pe noi continente.

În anul 1753 în primărie funcţiona o sală de bal. Aceasta era situată la etajul 1, practic în sala de consiliu a Primăriei. În acel moment în oraşul Timişoara existau sute de cârciumi (mai ales datorită numărului mare de soldaţi), în schimb burghezia cu pretenţii avea, la mijlocul secolului al XVIII-lea, puţine locuri decente pentru petrecerile ce se ţineau sâmbătă seara.

În perioada 1848 – 1849, comandantul austriac al cetăţii, baronul de origine croată feldmareşal-locotenent Rukavina von Vidovgrad instalează două tunuri încărcate în faţa primăriei, pentru a descuraja populaţia civilă să întreprindă „gesturi necugetate” (adică revoluţionare). Tunurile nu au ajuns să tragă. În decembrie 1989, în Piaţa Libertăţii s-a tras cu muniţie de război. Furia timişorenilor devenise prea mare pentru a mai putea fi stăvilită cu arme!

Pe frontispiciul clădirii se observă imaginea unei porţiuni din zidul Timişoarei turceşti – se observă un zid de palisadă, întrerupt de „poarta prinţului Eugen”.