Cetatea Timişoarei avea patru stăvilare, cu rol de inundare şi evacuare a apei din şanţurile de apărare, dintre zidurile cetăţii.

Stăvilarul din zona Pieţei 700 a fost descoperit în anul 2014, cu ocazia lucrărilor de modernizare a zonei. A fost construit în secolul al XVIII-lea, din cărămidă, pe o substructură masivă din lemn de stejar, avea o lăţime de 7m şi o lungime de peste 40m, pereţii corpului deversor fiind de aproximativ 1,50m înălţime.

La început stăvilarul avea rol defensiv, funcţionând doar în perioade de asediu, dar la mijlocul sec. XIX a fost adaptat şi pentru evacuarea apelor reziduale, prin folosirea rigolei de pe mijlocul şanţului de apărare.